
M-a muncit ispita
Fir-ar ea să fie
Nopţi nedormite
Şi dânsa goală într-o imagine vie,
Tensiune multă, multă inspiraţie
Pentru o zi sau două
Ai multă palpitaţie.
Cu gleznele fine şi o arhitectură frumoasă
Retinele rotunzi ca o felină aleasă
Cu un colţ de unghie, pe picior te zgârie
Cum te-ar dâghila-n instincte..
Apoi îţi zâmbeşte şi se muşcă de buze
Şi te face să te gândeşti la multe.
Şi mai trece o zi, mai trec şi două
Ispita-i tot aici
Aduce soare când la alţii plouă.
Cine te-a făcut, Ispită!?
A fost inspirat pentru o clipă
Respectul meu ţi-l dau ca zestre,
Dar te rog, nu mă mai munci o vreme!
Versuri şi Fotografie: Taloş Darius
Muză şi Artist: Cristina Ana-Maria Pop
Fotografie: 2 Aprilie, 2017; Piaţa Sfatului, Sibiu.